Recuperarea și întoarcerea la sport după o ruptură de menisc
Ruptura de menisc reprezintă o leziune frecvent întâlnită în rândul sportivilor, ce se manifestă adesea printr-o simptomatologie specifică, care include durere localizată la nivelul articulației genunchiului, inflamație și limitarea mișcării. Procesul de recuperare post-traumatică implică mai multe etape, care au ca obiectiv restaurarea funcției normale a genunchiului și revenirea la activitatea sportivă.
Cum se manifestă ruptura de menisc?
Simptomele rupturii de menisc pot varia în funcție de severitatea leziunii și de implicarea structurilor înconjurătoare. De obicei, pacienții raportează un disconfort acut după un episod de torsiune sau de supraîntindere a genunchiului, ceea ce poate duce la intinderea ligamentelor și, ulterior, la instabilitate articulară.
– durere la nivelul genunchiului;
– umflături;
– dificultăți la îndoirea sau îndreptarea completă a piciorului;
– senzația de blocare sau de instabilitate a articulației;
– zgomote de tip „pocnituri” la mișcare.
Primele zile după accidentare
Inițial, managementul unei rupturi de menisc implică reducerea inflamației și a durerii prin metode conservatoare, cum ar fi terapia fizică, utilizarea de antiinflamatoare nesteroidiene și, în unele cazuri, imobilizarea parțială a articulației. În prima etapă, măsurile urmăresc diminuarea simptomelor rupturii de menisc, permițând începerea unui program de reabilitare progresiv.
În faza inițială, este important să se minimizeze stresul asupra articulației afectate, pentru a preveni agravarea leziunii. Pacientul este sfătuit să evite activitățile fizice intense care ar putea compromite stabilitatea genunchiului și să adopte măsuri de protecție, cum ar fi utilizarea cârjelor pentru a reduce presiunea pe piciorul afectat. De asemenea, aplicarea gheții la intervale regulate de timp ajută la reducerea inflamației și la controlul durerii.
Măsurile imediate de gestionare a unei rupturi de menisc creează condițiile optime pentru ca articulația să înceapă procesul natural de vindecare și pentru ca ulterior, sub îndrumarea unui specialist, să fie implementat un program personalizat de exerciții pentru recuperare.
Reabilitarea funcțională
Pe măsură ce inflamația și durerea scad, accentul se mută treptat către restaurarea mobilității și a funcționalității genunchiului. Reabilitarea funcțională se concentrează pe întărirea musculaturii periarticulare, în special a mușchilor cvadriceps și ischiogambieri, care sunt fundamentali pentru stabilizarea genunchiului. În cazurile în care ruptura de menisc a fost însoțită de întinderea ligamentelor, se introduc exerciții de propriocepție și stabilizare dinamică, pentru a restabili controlul neuromuscular al articulației.
În paralel, este posibil să fie recomandate tehnici de drenaj limfatic pentru a reduce edemul rezidual și a accelera procesul de vindecare. Pacientul trebuie să fie atent la semnele de suprasolicitare sau de recidivă a simptomelor, precum reapariția durerii sau a inflamației, deoarece acestea ar putea indica necesitatea reevaluării planului de tratament.
Întoarcerea la sport
Revenirea la activitatea sportivă trebuie realizată gradual, în funcție de progresul reabilitării și de starea generală a genunchiului. Inițial, se recomandă activități cu impact scăzut, precum mersul pe jos sau înotul, pentru a permite o mobilizare treptată a articulației. Pe măsură ce pacientul își recapătă forța și flexibilitatea, se pot introduce exerciții cu intensitate mai mare, cum ar fi alergarea ușoară și antrenamentele specifice sportului practicat.
