Revenirea la sport după naștere: semne că planșeul pelvin are nevoie de atenție

Revenirea la mișcare după naștere poate fi un obiectiv important pentru starea fizică și emoțională a unei femei. Totuși, momentul în care energia revine nu coincide întotdeauna cu momentul în care organismul este pregătit pentru alergare, sărituri, exerciții abdominale intense sau ridicarea greutăților.

Sarcina și nașterea produc schimbări la nivelul abdomenului, pelvisului, posturii și modului în care corpul gestionează presiunea în timpul efortului. Una dintre zonele care merită urmărite cu atenție este planșeul pelvin, mai ales atunci când apar scăpări urinare, presiune pelvină sau disconfort la sport.

O revenire corectă nu înseamnă să eviți mișcarea, ci să crești solicitarea progresiv și să observi răspunsul corpului.

Planșeul pelvin contribuie la stabilitatea din timpul efortului

Planșeul pelvin este format din mușchi și țesuturi care susțin vezica urinară, uterul și rectul. Această zonă participă la controlul urinar și intestinal, dar și la stabilitatea pelvisului în timpul mișcării.

Atunci când alergi, sari, ridici o greutate sau efectuezi un exercițiu abdominal, presiunea din interiorul abdomenului crește. Planșeul pelvin trebuie să răspundă rapid și coordonat pentru a gestiona această presiune.

După naștere, musculatura poate fi slăbită, întinsă sau mai greu de activat. În alte situații, planșeul pelvin poate fi prea tensionat și poate avea dificultăți de relaxare. Din acest motiv, aceeași recomandare nu este potrivită pentru toate femeile.

Mai multe informații despre relația dintre efort, respirație, abdomen și musculatura pelvină sunt prezentate în ghidul despre revenirea la sport după naștere și planșeul pelvin.

Semne că revenirea la sport trebuie adaptată

Scăpările urinare care apar la alergare sau la sărituri sunt relativ frecvente după naștere, dar nu trebuie tratate ca o consecință inevitabilă a maternității. Ele pot indica faptul că planșeul pelvin nu gestionează încă suficient de bine impactul sau creșterea presiunii abdominale.

Alte simptome care merită atenție sunt:

• pierderea involuntară de urină la alergare, tuse, râs sau strănut;

• senzația de presiune sau greutate în zona pelvină;

• impresia că „ceva coboară” în interiorul vaginului;

• durerea pelvină sau disconfortul la contact sexual;

• durerea lombară care apare sau se intensifică la antrenament;

• bombarea abdomenului pe linia mediană;

• senzația de instabilitate în zona abdominală;

• dificultatea de a controla respirația în timpul exercițiilor;

• simptome care se accentuează în orele sau în ziua de după antrenament.

Apariția acestor semne nu înseamnă că sportul trebuie abandonat. Înseamnă că intensitatea, tipul exercițiilor sau tehnica ar trebui adaptate și că poate fi necesară o evaluare medicală ori funcțională.

Cum poate fi reluată mișcarea în siguranță

Nu există un termen universal după care toate femeile pot reveni la același nivel de activitate. Contează tipul nașterii, vindecarea țesuturilor, existența unei cicatrici după cezariană sau epiziotomie, durerea, diastaza abdominală, nivelul anterior de activitate și eventualele complicații.

În general, progresia poate începe cu activități ușor de controlat:

1. mers și activități zilnice fără simptome;

2. exerciții de respirație și mobilitate;

3. exerciții cu impact redus;

4. dezvoltarea treptată a forței picioarelor, fesierilor și abdomenului;

5. creșterea progresivă a greutăților;

6. introducerea alergării și a săriturilor numai dacă nu apar pierderi urinare, presiune sau durere.

Un reper util este reacția corpului după efort. Dacă simptomele apar în timpul antrenamentului sau se agravează ulterior, nivelul de solicitare poate fi prea ridicat pentru etapa actuală de recuperare.

Respirația este, de asemenea, importantă. Ținerea aerului în timpul ridicării unei greutăți poate crește presiunea transmisă către abdomen și planșeul pelvin. Expirul controlat în partea solicitantă a mișcării poate ajuta la o gestionare mai bună a acestei presiuni.

Exercițiile Kegel nu sunt o soluție universală

Exercițiile pentru planșeul pelvin pot ajuta atunci când problema principală este slăbiciunea musculară. Totuși, efectuarea lor fără evaluare nu rezolvă automat orice simptom postpartum.

Planșeul pelvin trebuie să se poată contracta, dar și relaxa. Dacă musculatura este deja prea tensionată, repetarea excesivă a exercițiilor de contracție poate menține sau chiar accentua durerea și disconfortul.

Revenirea la sport implică mai mult decât întărirea unei singure grupe musculare. Este necesară coordonarea dintre planșeul pelvin, diafragmă, respirație, abdomenul profund, musculatura spatelui și fesieri.

Femeile care au durere pelvină, durere la contact sexual, senzație de arsură, presiune importantă sau suspiciune de prolaps ar trebui evaluate înainte de a începe automat exerciții de întărire sau proceduri de stimulare musculară.

Unde se poate încadra procedura Emsella

În anumite cazuri, după vindecarea postpartum și verificarea contraindicațiilor, poate fi discutată și stimularea non-invazivă a planșeului pelvin.

Emsella folosește impulsuri electromagnetice pentru a produce contracții musculare profunde în zona pelvină. Pacienta rămâne îmbrăcată pe durata ședinței, iar procedura nu presupune ace, anestezie sau o perioadă de recuperare după ședință.

Opțiunea poate fi luată în calcul mai ales atunci când există scăpări urinare la efort, dificultate în activarea musculaturii pelvine sau senzația persistentă de planșeu pelvin slăbit. Informațiile despre indicații, desfășurarea ședințelor și situațiile în care procedura trebuie amânată sunt disponibile pe pagina dedicată Emsella după naștere la Clinica Prevencia.

Procedura nu se începe imediat după naștere și nu înlocuiește evaluarea medicală în prezența durerii, infecțiilor urinare, sângerărilor, cicatricilor dureroase, senzației de prolaps sau a altor simptome complexe. De asemenea, existența unui pacemaker sau a anumitor implanturi metalice trebuie discutată înaintea tratamentului.

Numărul ședințelor se stabilește individual. Pentru pacientele care doresc să estimeze bugetul înaintea unei evaluări, Clinica Prevencia publică separat prețurile și pachetele pentru ședințele Emsella.

Revenirea la sport este un proces, nu un test de voință

Obiectivul recuperării postpartum nu este întoarcerea cât mai rapidă la performanțele anterioare, ci construirea unei baze care permite mișcarea fără pierderi urinare, presiune, durere sau teamă.

Un ritm progresiv, adaptarea exercițiilor și evaluarea simptomelor pot transforma revenirea la sport într-un proces mai sigur. Atunci când corpul transmite semnale de avertizare, reducerea temporară a intensității nu reprezintă un pas înapoi, ci o parte firească a recuperării.

Scăpările urinare la sport nu trebuie ascunse sau acceptate ca fiind inevitabile după naștere. Există opțiuni de evaluare și recuperare, iar alegerea lor trebuie făcută în funcție de simptome, de etapa postpartum și de obiectivele fiecărei femei.

Materialul are rol informativ și nu înlocuiește consultația medicală. Durerea pelvină, sângerările importante, febra, infecțiile urinare repetate, sângele în urină, senzația de prolaps sau agravarea rapidă a simptomelor necesită evaluare medicală.